Conform unei informaţii difuzate  de ziarul Gardianul pe 26.11.08, şaisprezece organizaţii româneşti au înaintat o scrisoare preşedintelui Traian Băsescu, Guvernului şi Parlamentului României, prin care semnalează „acte grave de instigare la ură religioasă şi naţională, precum şi încălcarea libertăţii religioase şi de gândire a creştinilor ortodocşi. Scopul acestui demers este recunoaşterea prin lege a „genocidului anticreştin în România comunistă şi dreptul la cinstirea memoriei colective a Bisericii Ortodoxe.

Conform comunicatului dat publicităţii, cele 16 organizaţii semnatare (Asociatia Prietenii Muntelui Athos, Liga Tinerilor Creştini Ortodocşi Români – filiala Câmpia Turzii, ASCOR – filialele Cluj şi Iaşi, Fundaţia Sfinţii Martiri Brâncoveni, Asociaţia Ieromonah Arsenie Boca, Asociaţia Brâncoveanu, Asociaţia Civic Media, Asociaţia Altermedia, Grupul Independent pentru Democraţie, Asociaţia ROST, Grupul Cathisma, Asociaţia Drept, Uniunea Vatra Romanească, Liga pentru Combaterea Anti-Românismului LICAR, Asociaţia „Suflet pentru suflet”) cer clarificarea temeiurilor legale în baza cărora s-a recurs, la Iaşi, în luna august a.c., la închiderea expoziţiei itinerante „Destine de martiri”, organizată de CNSAS şi Asociaţia ROST. Obiectul expoziţiei l-au constituit dosarele a şase foşti deţinuţi politici, dintre care patru preoţi ortodocşi. Semnatarii scrisorii consideră acuzaţia de „imagine facută unor legionari” adusă expoziţiei de către „directorul Institutului pentru Cercetarea Holocaustului în România drept «instigare la ură religioasă şi defăimare comisă printr-un act normativ al statului român».

Cei şase deţinuţi ale căror dosare de cercetare au făcut obiectul expoziţiei amintite sunt: părintele Arsenie Boca, părintele Sandu Tudor, care s-au dezis de Mişcarea Legionară, părintele Arsenie Papacioc şi părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, care, după eliberarea din închisoare, au dus o activitate exclusiv misionar-spirituală, nefăcând parte din vreun partid sau mişcare politică, Ioan Ianolide şi Valeriu Gafencu, ultimul murind în închisoare şi salvând viaţa pastorului evreu R. Wurmbrand. Semnatarii scrisorii mai spun în acelaşi comunicat că „aluzia cum că personalităţile ale căror dosare au făcut obiectul expoziţiei ar intra sub incidenţa Legii privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii este deplasată. Este ştiut că mai mulţi membri ai Mişcării Legionare au fost anchetaţi de o comisie de pe lângă Tribunalul de la Nurnberg şi că în urma cercetarilor s-a declarat că «legionarii» nu se făceau responsabili de crime de război în Est, astfel că au fost absolviţi de orice responsabilitate privind abuzurile contra populaţiei şi evreilor de peste Nistru.”

Printre altele, în scrisoarea amintită se menţioneaza: „Creştinii ortodocşi protestează faţă de discriminarea de orice fel, condamnând ideile şi manifestările fasciste, rasiste sau xenofobe, invitând instituţiile şi autorităţile statului să se menţină în limitele unei democraţii reale, care să asigure dreptul la opinie şi credinţă”. Orice aspect al vieţii sociale, precum şi orice vedere asupra fenomenelor şi evenimentelor istorice pot constitui obiect de cercetare sau de dezbatere pentru oricine, atât timp cât prin aceasta nu este pusă în pericol viaţa nimănui. Din comunicatul amintit mai reiese că, la vremea interzicerii expoziţiei, au protestat 54 de istorici care s-au adresat CNSAS, cerând liberul acces al specialiştilor la informaţiile cuprinse în dosarele aflate în această instituţie, demers care a rămas fără răspuns.

Documentul înaintat ieri preşedintelui, Guvernului şi Parlamentului face referire într-o trimitere la faptul că majoritatea foştilor deţinuţi aşa-zis «politici», printre care se numără 2.000 de preoţi ortodocşi, în afară de călugări, au fost învinuiţi în mod fals de «spionaj» şi de alte delicte care pot fi încadrate la infracţiuni contra păcii şi omenirii”. Un caz celebru în acest sens este cel al părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa, care a petrecut în temniţele comuniste 21 de ani. Se ştie că părintele Calciu a fost o personalitate publică cunoscută în Occident drept un luptător pentru pace şi drepturile omului. După eliberarea din închisoare, a fost expulzat din ţară în urma demersurilor făcute de preşedintele american Ronald Reagan, de Papa Ioan Paul al II-lea şi de alte personalităţi ale vieţii politice din Occident. A fost după aceea primit la Casa Albă în mai multe rânduri ca un martir al contemporaneităţii. În ţară însă, părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa a fost considerat un delincvent vinovat de infracţiuni împotriva păcii şi omenirii.