Noua lege a cultelor din Romania, promulgata in 27 Decembrie 2006, a produs deja efecte in strada. La 3 saptamani de la promulgare, peste 5000 de credinciosi evanghelici din Timisoara au iesit in strada pentru a protesta impotriva acestei legi. Teama si frica fata de efectele catastrofale ale acestei legi au scos oamenii in strada. Cultele religioase deja recunoste pot fi desfiintate dupa bunul plac al Guvernului. Invatamantul religios poate fi anulat. Ca sa ingropi un neoprotestant in cimitir ai nevoie de “clementa” preotului ortodox. Statul finanteaza cultele. “Dar un cult care nu-si poate plati preotii sau pastorii nu merita sa fie fintat din banii contribuabililor.” spune pastorul Daniel Cocar.

Pana acum cultele functionau pe baza unei legi promulgate in 1948. Noua lege se dezbate de 17 ani, din 1990. Cu toate ca o buna parte dintre cultele din Romania au semnat aceasta noua lege, Presedintele Cultului Baptist – Paul Negrut – si-a retras semnatura de pe proiectul de lege. Motivatia a fost faptul ca “noul proiect de lege a fost modificat in proportie de 50% in ultimele zile inainte de trecerea ei prin Parlament”, ne spune senatorul Gheorghe David. Chiar daca Ministerul Roman de Externe a afirmat ca Senatul Romaniei a adopat legea cu o larga majoritate, in realitate aceasta lege NU a fost discutata in Senat, ci a fost aprobata “intr-o procedura tacita” spune David. Daca ar fi fost un comunicat al Ministerului Agriculturii, probabil ca era din nou ceva de genul: “170.000 de kg de grau la hectar”…

De ce aceasta trecere “pe sub masa” prin Parlament a unei legi atat de importante? Pentru ca “aceasta lege este nedreapta” spune Paul Negrut, “suntem confruntati cu un act normativ nedrept, discriminatoriu. Din conceptie acest proiect de lege are o deficienta fundamentala, si anume: se merge pe principiul asimilarii bisericii ca o institutie a statului. In loc sa se statueze clar principiul separatiei Bisericii de Stat, Biserica este tratata ca o institutie a statutului, a carei statut de organizare si marturisire de credinta trebuie aprobata de stat, iar infiintarea unui cult trebuie aprobata de catre guvern, deci este in joc si dimensiunea politica a Statului Roman. Finantarea Bisericilor si salarizarea personalului de cult se realizeaza de la bugetul Statului, astfel incat in cele din urma biserica devine doar o anexa a unui stat ‘binevoitor’ fata de activitatea religioasa.”

„Legea adoptata ofera putine garantii libertatilor religioase si prezinta o inconsecventa intre principiile afirmate si protectia real oferita” se arata in Comunicatul crestinilor evanghelici din Timisoara. Autonomia cultelor reprezinta garantia clara a aplicarii principiului separatiei dintre Stat si Biserica, o conditie a eliminarii oricarei posibilitati de amestec al unuia in activitatea si scopul celuilalt. Dincolo de faptul ca principiul separatiei Bisericii fata de Stat nu a fost inserat expres in textul legii (aspect nepermis intr-un act normativ de valoarea celui in cauza) prin tot spiritul legii, autonomia constitutionala a cultelor este ingradita. Statul roman va controla cultele prin

* cerinta recunoasterii statutelor cultelor deja existente (incalcându-se principiul dreptului câstigat si a principiului tempus regit actum)
* Dependenta financiara a bisericii fata de stat prin asigurarea spijinului financiar prin subventii directe iar nu prin facilitati fiscale menite sa scuteasca de impozitul pe venit pe contribuabilul catre biserica
* regulamentele caselor de pensii proprii (neintegrate in sistemul de stat) sunt tinute de respectarea legislatiei aplicabile sistemului public de pensii (ceea ce face inaplicabila prevederea privind dreptul organelor proprii de conducere a cultelor de a hotari asupra acestor regulamente), iar nu principiilor generale ale dreptului securitatii sociale

Paul Negrut continua: “In acest fel se pierde insa dimensiunea adevarata a Bisericii, care este aici pe pamant Trupul lui Cristos, exprimarea comunitara a veacului viitor, a Imparatiei Cerurilor. Ori statul nu-si poate asuma dreptul de a gestiona, de a controla, de a reglementa activitatea poporului lui Dumnezeu. Ca si cetateni, noi ne supunem legilor statului. Dar nu cred ca intr-un stat trebuie sa existe legi care ii trateaza pe cei care au o anumita credinta intr-un fel, iar pe cei care nu au o anumita credinta, in alt fel.”

Un exemplu practic de efect al acestei legi ar fi deja cunoscutele conflicte: intr-o familie penticostala moare o persoana si nu poate fi ingropata in cimitirul comunal datorita opozitiei preotului ortodox. Paul Negrut: “Problema cimitirelor este batjocorirea ultima a cetateanlui Romaniei, in sensul ca este deprivat de demnitatea actului de inhumare a cuiva din familie. Astfel, o serie intreaga de cimitire au fost donate de catre Statul Roman Bisericii majoritare. Comune si orase intregi au ramas fara cimitire comunale. Astfel incat, daca intr-o familie care apartine de alta confesiune religioasa decat biserica majoritara apare un deces, ei trebuie sa ceara clementa preotului sau a forurilor de conducere ale acelei denominatii pentru a-si inhuma mortul acolo. Cred ca prin aceasta procedura Statul Roman nu numai ca nu mai este echidistant, dar injoseste nepermis de mult cetatenii care apartin unor biserici sau grupari religioase minoritare.” De ce baptistii sau alti neoprotestanti au libertatea de a cumpara terenuri pe care sa isi faca cimitire, iar Bisericii Ortodoxe i s-au daruit cimitirele comunitatii? De ce nu li s-a dat si lor “posibilitatea” sa isi cumpere terenuri? Pentru ca si neoprotestantii, la fel ca si ortodocsii, platesc impozite si taxe catre Statul roman?

Un alt motiv important de ingrijorare este legat de ambiguitatile si de exprimarea vaga a unor texte care deschid, prin lipsa de claritate, arbitrariul in interpretare: Articolul 13, alin (2) [Introdus la propunerea unui deputat musulman]: „in România sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de defaimare si invrajbire religioasa” . Potrivit acestui articol orice fel de evanghelizare, act de caritate, actiune sociala, forma de manifestare, etc…poate fi considerat de rau voitori ca fiind forme, mijloace, acte sau actiuni de invrajbire religioasa.

Articolul continua prin a spune: “precum si ofensa publica adusa simbolurilor religioase”. Fiind ambiguu, articolul poate fi usor abuzat, considerându-se si faptul ca cineva care nu-si face semnul crucii, drept o ofensa impotriva crucii ca simbol central al crestinismului. De asemenea acest articol contravine alineatului 1 din articolul 30 al Constitutiei Romaniei. Acesta stipuleaza: “Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile”

Apoi Guvernul poate RETRAGE DREPTUL DE FUNCTIONARE a unui cult, pe baza Alineatului 21: “Guvernul, prin hotarâre, la propunerea Ministerului Culturii si Cultelor, poate retrage calitatea de cult recunoscut atunci când, prin activitatea sa, cultul aduce atingeri grave securitatii publice, ordinii, sanatatii sau moralei publice ori drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.” Chiar la inceputul acestui an, intr-un interviu acordat BBC, stimabilul ministru al culturii si cultelor – d-l Adrian Iorgulescu – afirma despre Centrele Crestine din Romania (Carismaticii si alte culte inca nerecunoscute) ca sunt secte americane, straine de spiritul romanesc. Cum vor putea acesti credinciosi sa solicite recunoastere de la un astfel de ministru al cultelor??

Daca Baptistii, Penticostalii si Crestinii dupa Evanghelie isi depun marturisirea lor de credinta la Guvern, in care se arata ca acestia nu se inchina la icoane si nu sarute moaste, etc, aceasta va putea fi interpretata ca denigrare si astfel motiv de desfiintare a acestor culte. Cum sa aprobe Guvernul o Marturisire de credinta??? Cati ministrii au habar ce a „mantuirea” de exemplu? Dupa cearta incredibila dintre Primul ministru si Presedinte pe marginea biletelului galben, in care se acuza reciproc de trafic de influenta in favoarea oligarhilor, pot oare acesti oameni sa aprobe Marturisirea de credinta a unei biserici?? Sau sa desfinteze un cult deoarece atenteaza la morala publica??

Acelasi limbaj a fost folosit in trecut cand jandarmii ii arestau pe liderii bisericilor pe baza unor acuzatii fictive. Ambiguitatea formularii: „sanatatii sau moralei publice” este de-a drepul ridicola având in vedere faptul ca NU exista un cod de morala sau sanatate publica in România. „Orice forme, mijloace, acte sau actiuni” (ca sa pastram formularea dintr-un alt articol mentionat in lege), POATE fi interpretat ca daunând „moralei si sanatatii publice”, iar leguitorul poate retrage calitatea de cult.

La capitolul sanatate publica, si ortodocsii vor fi in pericol datorita obiceiului specific religiei lor de a saruta moaste. Ma tem de ce va urma datorita acestei legi a cultelor. Nerespectarea caracterului specific al invatamântului confesional, acela de sistem organizat in mod exclusiv de catre biserica constituie de asemenea un element de ingrijorare. Astfel, prin formularea „In invatamântul confesional se pot inscrie elevi sau studenti, indiferent de religie sau confesiune, garantându-se libertatea educatiei religioase a acestora, corespunzatoare propriei religii sau confesiuni”, invatamântului confesional ii este negat elementul sau definitoriu: cel de a asigura educatia bazat pe convingerile si preceptele doctrinare specifice cultului respectiv. Credem ca un cult organizator al unei scoli confesionale poate fi obligat sa respecte convingerile religioase ale elevilor sau studentilor respectivei scoli, dar nu sa asigure educatia acestora intr-o alta doctrina decât cea proprie. Comentariu: daca un ateu se inscrie la un seminar evanghelic, asta inseamna oare ca trebuie sa angajeze acel seminar profesori atei, ca la urma scoala crestina sa ii dea ateului diploma de ateu?

Credinciosii din Timisoara care au participat la Marsul de protest spera ca acesta sa fie doar un inceput, iar finalul sa fie modificarea legii cultelor.

Articol de Nelu Ciobotă