Zeci de membri ai comunităţii evreieşti din România au denunţat “indiferenţa” autorităţilor, după ce 130 de morminte, multe din ele fiind unicate arhitectonice, au fost distruse, în luna octombrie 2008, în Cimitirul Evreiesc din Capitală, relatează AFP.

“Toate mormintele devastate sunt ale mele”, a spus Maia Morgenstern, deplângând “cinismul birocratic şi administrativ” care a urmat după profanarea cimitirului.

“Acuz aici indiferenţa şi superficialitatea care vor să transforme inacceptabilul în acceptabil”, a adăugat actriţa, in cadrul unei adunari care a avut loc in Cimitirul Evreiesc.

“Astăzi, în România, ne confruntăm nu numai cu simboluri sau expresii antisemite şi negaţioniste, dar şi cu acte inspirate din acest gen de mesaje”, a declarat Alexandru Florian, director executiv al Institutului Elie Wiesel pentru studiul Holocaustului.

Mesaje de condamnare a actului barbar de profanare a mormintelor, transmise de preşedinţie şi de guvern, au fost citite în faţa membrilor comunităţii evreieşti reuniţi în jurul mormintelor profanate.

ADDENDA – 6 noiembrie 2008

Conform unei ştiri relatată de Mediafax, patru elevi de gimnaziu au recunoscut anchetatorilor că au distrus monumentele funerare din Cimitirul Evreiesc din Bucureşti, unde au intrat pentru a face un film care s-ar fi intitulat “Povestiri din cartier”, la distrugeri fiind martori alţi 18 elevi.

Poliţia Capitalei a anunţat oficial că 22 de elevi au fost implicaţi în incidentele din Cimitirul Evreiesc din Şoseaua Giurgiului, patru dintre ei recunoscând faptul că sunt autorii distrugerii monumentelor funerare, trei dintre aceştia având 14 ani, ceea ce înseamnă că pot răspunde penal pentru faptele lor.

Cei 22 de elevi sunt în clasele a V-a şi a VII-a la Şcoala 134 din Bucureşti, aflată în vecinătatea cimitirului. Elevii au intrat în cimitir printr-o spărtură a gardului, cu intenţia de a filma, cu telefonul mobil. Ei au spus anchetatorilor că vroiau să intituleze filmul “Povestiri din cartier”, însă, a doua zi după ce au realizat ce au făcut, s-au “speriat şi au şters filmul”.

Faptele celor patru elevi care au distrus mormintele se încadrează la infracţiunea de profanare, care se pedepseşte cu închisoare de la trei luni la trei ani, în cazul lor părinţii răspunzând din punct de vedere civil.

Purtătorul de cuvânt la Poliţiei Capitalei, comisarul Christian Ciocan, a precizat, miercuri, într-o conferinţă de presă, că în urma investigaţiilor făcute s-a constatat că au fost dărâmate în total 131 de monumente funerare, din care 53 distruse total sau parţial (sparte şi ciobite).

”Concluzia formulată de către specialiştii criminalişti în cadrul constatării tehnico-ştiinţifice traseologice stabileşte că dărâmarea monumentelor funerare s-a produs ca urmare a folosirii forţei fizice, fiind exclusă utilizarea de obiecte contondente. Nu au existat înscrisuri, inscripţii sau însemne cu caracter antisemit”, a susţinut Ciocan.

Comisarul Ciocan a precizat că, în acest caz, anchetatorii au făcut investigaţii, verificări, audieri de martori, constatări tehnico-ştiinţifice, pentru identificarea autorilor, cooperându-se cu Serviciul Român de Informaţii şi Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. Astfel, au fost obţinute date cu privire la un grup de tineri cu vârste cuprinse între 13-15 ani, elevi la o unitate de învăţământ, care au fost observaţi în interiorul cimitirului, în perioada 20-23 octombrie, în care s-a reclamat distrugerea mai multor bănci şi monumente funerare.

Starea libertăţii religioase din România a rămas neschimbată în ultimul an şi, deşi există legi în general respectate în acest sens, drepturile anumitor grupuri religioase întâmpină unele restricţii, se arată în raportul Departamentului de Stat american pe 2008.

Documentul publicat pe site-ul Departamentului de Stat conţine secţiuni informative despre împărţirea populaţiei pe confesiuni, legislaţia, restricţiile în domeniul libertăţii religioase, abuzurile şi discriminările motivate religios şi politica Statelor Unite în România în acest domeniu.

Raportul arată că în România nu s-au înregistrat schimbări în acest domeniu de la data publicării raportului precedent, în toamna anului trecut. Minorităţile religioase continuă să susţină, în mod credibil, că reprezentanţii de la nivelurile inferioare ale Guvernului le pun obstacole în ceea ce priveşte prozelitismul şi alte activităţi religioase, deşi acesta nu este nici interzis explicit, nici definit clar în lege.

Pe de altă parte, Guvernul român continuă să facă diferenţe între grupurile religioase recunoscute şi cele nerecunoscute, iar condiţiile de înregistrare şi recunoaştere a unui grup religios continuă să fie greoaie. Unele organizaţii internaţionale, ONG-uri româneşti şi reprezentanţi ai unor minorităţi religioase au criticat legea din decembrie 2006 cu privire la libertatea de religie, intrată în vigoare în ianuarie 2007, pentru că instituţionaliza discriminarea minorităţilor religioase şi instituia numeroase obstacole pentru recunoaşterea oficială a acestor grupuri.

Retrocedările proprietăţilor Bisericii Greco-Catolice confiscate în timpul regimului comunist în 1948 şi transferate Bisericii Ortodoxe au continuat să fie o problemă. În general, Biserica Ortodoxă a continua să refuze să retrocedeze bisericile pe care le-a primit de la Biserica Greco-Catolică, arată raportul, care adaugă că BOR şi-a folosit adesea influenţa pentru a face presiuni asupra grupurilor mici sau oficialilor guvernamentali. Raportul remarcă, pe de altă parte, că unele grupuri religioase au continuat să acuze autorităţile locale că amână să elibereze permise de construcţie, pe baza religiei.

Au existat şi informaţii despre abuzuri sau discriminări bazate pe confesiunea religioasă, şi incidente în care Biserica Ortodoxă Română a dat dovadă de ostilitate faţă de alte biserici şi a criticat prozelitismul practicat de protestanţi şi alte grupuri religioase.

Martorii lui Iehova si Biserica Baptista sustin ca autoritatile fac presiuni asupra copiilor lor sa urmeze orele de religie ortodoxa. De asemenea, unele grupuri religioase sustin ca la unele festivitati publice, oficialii le cer tuturor elevilor sa participe la slujbele religioase ortodoxe, situatie intalnita si in armata.

Pe de altă parte, Guvernul a continuat să facă progrese spre recunoaşterea istoriei Holocaustului în ţară, inclusiv prin implementarea recomandărilor din 2004 a raportului Comisiei Wiesel.

Guvernul americani menţine un dialog cu Guvernul român despre libertatea de religie, ca parte a politicii sale generale de a promova drepturile omului în lume, arată raportul. Ambasada Statelor Unite la Bucureşti a continuat să îşi exprime îngrijorarea pentru eşecul Guvernului de a asigura retrocedarea completă a proprietăţilor religioase. Ambasada a încurajat însă ferm eforturile de a recunoaşte istoria Holocaustului în ţară.

Etichete: Departamentul de Stat, libertate religioasa, raport

Românii cred că discriminarea pe motive sexuale este cea mai întâlnită formă de discriminare în România, potrivit unui studiu Eurobarometru, citat de Mediafax. Conform raportului, românii apreciază că în România cea mai rar întâlnită discriminare este cea legată de orientarea religioasă.

Raportul Eurobarometru arată că în timp ce la nivel european discriminarea etnică este considerată de peste 60 la sută dintre repondenţi drept cea mai frecventă formă de discriminare, doar 40 la sută dintre români consideră că este cea mai răspândită forma de discriminare din România.

Mai mult de jumătate dintre români consideră că discriminarea lagat de orientării sexuale este cea mai frecventă.

Acelaşi studiu arată că doar unu din zece români s-a simţit discriminat în ultimele 12 luni, în timp ce la nivel european media persoanelor care s-au simţit discriminate este de 15 la sută.

Românii au menţionat vârsta drept cel mai frecvent motiv de discriminare, urmat de motivele etnice, religie, dizabilităţi sau orientarea sexuală.

Studiul mai arată că românii nu sunt deranjaţi de ideea că vecinul lor este o persoană cu dizabilităţi sau care are o altă religie.

În schimb, românii sunt deranjaţi de ideea că au un vecin homosexual.

Pe de altă parte, asemenea celorlalţi cetăţeni ai Uniunii Europene, din rândul minoritarilor, românii ar accepta cel mai uşor un lider aparţinând unei minorităţi religioase sau o femeie.

Majoritatea românilor sunt de acord cu ideea de a oferi oportunităţi egale la angajare, indiferent de vârstă sex, origine etnică sau religie.

Studiul Eurobarometru “Discriminarea în Uniunea Europeană 2008″ a fost realizat pe un eşantion de peste 26 de mii de cetăţeni din toate statele Uniunii Europene.

O delegatie a “Bisericilor ecumenice istorice din Transilvania”- Reformate, [Greco]Catolice, Baptiste, condusa de europarla mentarul Laszlo Tokes a reclamat Romania la Comisia Europeana si Parlamentul European pentru discriminarea “minoritatilor religioase”

Romania a fost acuzata grav la Bruxelles in cadrul conferintei “Bisericile istorice si valorile crestine in Transilvania si dincolo de acest teritoriu” cu participarea europarla mentarului Laszlo Tokes, Istvan Csury, episcop in exercitiu al Episcopiei Reformate de pe langa Piatra Craiului, Mathe Denes, prim curator al Bisericii Unitariene din Transilvania, Kovacs Gyula, vicepresedintele Comunitatii Baptiste din Romania, Nicolae Anusca, prim consilier al Arhiepiscopiei majore Greco-Catolice din Romania. In materialul difuzat atat oficialilor europeni cat si presei se afirma ca “nu s-au inregistrat imbunatatiri majore in privinta respectarii libertatilor religioase in Romania de la ultima vizita in Parlamentul European a unei delegatii ecumenice din Romania (17-18 octobrie 2005). Dorim sa atragem atentia dvs. asupra faptului ca, dupa o perioada de 50 de ani de persecutie institutionalizata a bisericilor in perioada comunismului ateu, libertatea religioasa este confruntata inca cu probleme nevralgice, cu toate ca Romania este membra UE de la 1 ianuarie 2007″.

Desi a fost promulgata legea 501/2002 privind restituirea proprietatilor bisericilor, “cu toate ca s-au facut cateva progrese, ritmul restituirilor a fost deosebit de lent si cea mai mare parte a cazurilor de restituire a proprietatilor bisericilor au ramas nerezolvate, doar sub 30% din proprietati au fost restituite si in cazul Bisericii Greco-Catolice procentul este doar de 5%”. Greco-catolicul Nicolae Anusca a sustinut ca “nu este vorba doar de bunuri, ci de excluderea unor categorii ale populatiei”, respectiv a credinciosilor greco-catolici. In acest sens, in documentul prezentat se anunta un posibil punct de interes pentru ancheta Comisiei Europene: “mersul incet al reformei afecteaza direct libertatea religioasa. Cele mai notabile chestiuni sunt refuzul de a executa decizii judecatoresti definitive care stabileau drepturile de proprietate in cazul unor biserici minoritare (mai ales Greco-Catolice)”.

(Selecţiuni dintr-un articol publicat în ziarul Ziua, 27 iunie 2008)

În cadrul unei şedinţe solemne, Asma Jahangir, raportor special ONU pentru libertate religioasă sau de credinţă, a susţinut la 18 iunie 2008, un discurs în faţa Parlamentului European în contextul Anului European al Dialogului Cultural.

Potrivit oficialului ONU, “dialogul intercultural” trebuie înţeles într-un sens larg, care include atât perspective religioase, cât şi nereligioase. Totodată, aceasta a pledat pentru stabilirea de contacte între oameni de rând, deoarece dialogul nu trebuie purtat doar de către personalităţi marcante.

Răspunsul doamnei Asma Jahangir la întrebarea de ce dialogul este important, a fost: “Menţinerea dialogului intercultural este de o importanţă deosebită în vederea depăşirii atitudinilor sectariste şi intransigente şi creşterii toleranţei religioase în lume. Pe lângă educaţie, dialogul inter-religios constituie unul din principalele mijloace de prevenire a neînţelegerilor, a conflictelor şi a violărilor din domeniul libertăţii religioase sau al credinţei”.

Ea a atras atenţia asupra faptului că nu există nici o justificare în a spune că, deoarece culturile şi religiile sunt diferite, ele nu ar fi egale. “Din totdeauna au existat oameni care au încercat să dovedească că religia, cultura, limba sau istoria lor sunt superioare celor ale vecinilor (…) Cu toate acestea, religiile au multe valori morale în comun, care ar trebui să facă posibilă o înţelegere comună cu privire la respectul reciproc. Chiar dacă practicarea unei religii are loc în diverse forme, ea se inspiră din valorile universale”.

Recunoscând rolul important al reuniunilor la nivel înalt ale liderilor religioşi, doamna Jahangir subliniază importanţa dezbaterilor care includ credincioşi ce dispun de mai puţină pasiune a credinţei lor, ateişti şi membri ai minorităţilor religioase. Orice dialog va aduce beneficii, dacă se iau în considerare şi perspectivele femeilor, care deseori sunt marginalizate, la evenimentele majore ale dialogului inter-religios, a mai adăugat oficialul Naţiunilor Unite.

De asemenea, şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la încriminarea “defăimării unei religii”, care uneori poate fi contraproductivă, deoarece “poate crea atmosfera de intoleranţă şi frică” şi riscă să stopeze critica legitimă.

În final, doamna Jahangir a declarat că “valorile trebuie să servească drept punte între diferite religii şi credinţe” ceea ce “va conduce de asemenea la consolidarea drepturilor universale ale omului “.

Etichete: Parlamentul European, raportor ONU

Conform publicaţiei Foaia Transilvană din care preluăm înformaţiile de mai jos, nici „oamenii lui Dumnezeu”, nu fac rabat de la nereguli atunci cînd este vorba de proprietatea imobiliară. În comuna mureşană Ungheni, preotul ortodox Ioan Man aplică metoda „colivie” şi dărîmă un lăcaş de cult greco-catolic vechi de mai bine de 100 de ani. Pe Man îl ajută autorităţile locale, judeţene şi Ministerul Culturii şi Cultelor pentru că în anul electoral trebuiesc îngrijiţi doar „păstorii” care sînt mai avuţi în „oiţe” electorale. 

În 2008, încă mai este folosită metoda „colivie” atunci cînd ortodocşii sînt puşi în situaţia să restituie ceea ce a aparţinut confesiunii greco-catolice. Metoda este simplă, însă seamănă cu un „chiuretaj” imobiliar. În jurul bisericii greco-catolice, se ridică zidurile unui alt lăcaş de cult, care va strivi vechea construcţie. Aceste cazuri sînt rare, dar reliefează adevărata credinţă a preoţilor care se folosesc de asemenea practici.

Biserica greco-catolică din Ungheni, construită din cărămidă şi piatră de către iobagii români între 1858 şi 1864, este demolată pentru a face loc unei „catedrale” ortodoxe din ciment. Acest lăcaş a fost confiscat de regimul comunist în 1948 şi dăruit apoi Bisericii Ortodoxe Române. După 1990, biserica nu a fost retrocedată proprietarului de drept, iar în 1997 parohia ortodoxă locală a început construirea unui lăcaş de cult în jurul vechii biserici greco-catolice. Pînă în anul 2000, lucrările s-au efectuat fără obţinerea avizelor necesare şi a autorizaţiei de construcţie. Cu toate acestea, în 8 mai 2008, a început demolarea vechiului lăcaş de cult greco-catolic, chiar dacă au existat numeroase proteste pentru a se evita acest lucru

Preotul greco-catolic din localitate, Lucian Dudaş, are o parohie de peste 80 de familii şi a încercat la toate autorităţile responsabile să stopeze dărîmarea bisericii, dar nu a reuşit. „Cînd am venit în parohie aveam 20 de familii, dar acum sînt 79 de familii care vin şi se roagă plus alte cîteva care sînt ortodocşi. În 2001, cînd am început să sesizez prefectura, primăria şi Ministerul Culturii şi Cultelor şi-au obţinut o autorizaţie de construcţie, însă pînă atunci lucraseră fără ea. Şi acum, autorizaţia de demolare a vechii biserici este doar pentru turlă. Culmea este că în perioada în care au obţinut autorizaţiile astea, biserica a fost scoasă din patrimoniul Monumentelor istorice, chiar dacă ea figura în acele liste pînă atunci”, spune Dudaş.

Războiul interconfesional dintre ortodocşi şi greco-catolici s-a soldat şi cu acte mai puţin „ortodoxe”. Vă prezentăm astfel, lista bisericilor greco-catolice care au fost distruse prin demolare sau dezmembrare:

Biserica din Tritenii de Jos, jud. Cluj, de piatră, 1838 (anul edificării), Sfinţii Arhangheli (Hramul), monument istoric – dărîmată în anul 1995.
Biserica din Băişoara, jud. Cluj, de lemn, 1852, renovată în 1894, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril – dezmembrată în anul 2001, 14 septembrie
Biserica din Vadu-Izei, jud. Maramureş, de piatră, 1884, Sf. Nicolae, prima biserică românească de piatră din Maramureşul istoric într-o perioadă în care românii puteau construi doar biserici de lemn – dărîmată în anul 2001,
Biserica din Ghirolt, jud. Cluj, de lemn, 1809, Sfinţii Arhangheli, monument istoric – dezmembrată în jurul anul 1990
Biserica din Bonţ, jud. Cluj, de lemn, 1829, renovată în 1898 şi 1932, Sfinţii Arhangheli, monument istoric – dezmembrată în anul 1996
Biserica din Călăraşi, jud. Cluj, de lemn, 1804, Sfinţii Arhangheli, monument istoric – dezmembrată în jurul anului 1992
Biserica din Ţaga, (com. Ghiolţ) jud. Cluj, 1820, Sf. Ioan Botezătorul, demolată în 9-10 mai 2006

ADDENDA: 

Conform unei ştiri preluate de ziarul România LIberă, disputele din jurul bisericii Greco-Catolice de la Ungheni, a carei demolare a inceput la comanda Bisericii Ortodoxe, care construieşte în jurul acesteia un nou lăcaş de cult au dat înconjurul lumii. Mai multe cancelarii occidentale şi Congresul SUA au trimis autorităţilor române scrisori în care cer informaţii legate de acest subiect. “Avem o avalanşă de scrisori şi fiecare aşteaptă răspunsul sp le spunem în ce stadiu sunt astăzi lucrările”, a declarat prefectul de Mureş, Felicia Pop. Ea a chemat la discuţii reprezentanţii ambelor biserici pentru a găsi o cale de soluţionare a diferendului. 

Conform unei ştiri difuzate de BBC, Asociaţia pentru Drepturile Omului APADOR-CH susţine că există discriminare în modul în care statul tratează diferitele culte religioase din România. În plus, reprezentanţii organizaţiei spun că sume importante de la bugetul de stat sunt alocate unor culte în mod netransparent, şi de cele mai multe ori pe căi neoficiale, fără a fi respectate procedurile legale.

APADOR-CH îşi susţine afirmaţiile cu rezultatul unui studiu care a durat şase luni şi care a analizat în ce fel Legea Cultelor, adoptată în 2006, este potrivită şi respectată de autorităţi.

Unul din subiectele supuse cercetării a fost finanţarea pe care statul o asigură diferitelor culte religioase recunoscute oficial în România.

Unul din experţii de la APADOR CH – Maria Andreescu, susţine că nu este posibil de aflat exact câţi bani pune statul la dispoziţia cultelor, pentru că răspunsurile primite de la autorităţile centrale şi cele locale au fost de obicei evazive.

În plus există dovezi, mai spune Maria Andreescu, că statul ar fi părtinitor în împărţirea banilor.

“Când se alcătuieşte bugetul de stat, se alocă o sumă Secretariatului de Stat pentru Culte, care să fie distribuită cultelor recunoscute”.

“Parte din această sumă este deja ‘dedicată’ anumitor lăcaşuri de cult printr-o hotărâre pe care o ia Comisia de Buget – Finanţe a Parlamentului”.

„Ce rămâne din suma alocată Ministerului Culturii şi Cultelor o distribuie Secretariatul de Stat pentru Culte. Ar trebui să se facă pe bază de proiecte; de cele mai multe ori procedurile pentru depunerea dosarelor sunt amânate, întârziate, neclare”, explică Maria Andreescu.

În replică, secretarul de stat pentru culte, Sorinel Ştirbu, a declarat la BBC că nici vorbă de favorizarea unui anume cult atunci când sunt împărţiţi banii de la bugetul public.

E adevărat, spune domnul Ştirbu, că Biserica Ortodoxă Română primeşte cele mai mari sume, dar asta din cauză că e cult majoritar, deci şi nevoile sunt mai mari.

Dar chiar şi în aceste condiţii, secretariatul de stat nu scapă de critici, acestea venind chiar din partea ierarhilor ortodocşi, mai spune Sorinel Ştirbu:

“Chiar astăzi – fatalitatea, sau mă rog, întâmplarea, a făcut ca la comisia mixtă Guvern – Patriarhie să se ridice problema de către înaltele feţe bisericeşti ale Bisericii Ortodoxe Române, cum că numărul de posturi neclericale nu este echivalentul procentului pe care BOR îl are în ceea ce priveşte numărul de credincioşi”.

Revenind la raportul APADOR-CH, reprezentanţii organizaţiei susţin că cele mai multe nemulţumiri în chestiunea salarizării au fost exprimate de liderii cultelor mai mici, care spun că principiul proporţionalităţii în acordarea sprijinului financiar nu ar fi respectat.

De asemenea, reprezentanţii APADOR CH atrag atenţia asupra ceea ce ei numesc “limitarea nejustificată a dreptului la liberă asociere a persoanelor care doresc să înfiinţeze asociaţii religioase”.

Concret, e vorba de faptul că legea cultelor prevede că pentru înfiinţarea unei asociaţii religioase e nevoie de un număr de minim 300 de membri fondatori, în timp ce în cazul asociaţiilor care nu au caracter religios, numărul acestora e de 100 de ori mai scăzut.

Observaţiile organizaţiei APADOR CH există de altfel ca atare şi în raportul ministerului american de externe referitor la libertatea religioasă în lume.

Raportul Departamentului de Stat american acuza influenta politicului in biserica si discriminarea prin lege sau la nivel local a religiilor minoritare din Romania.

Raportul arata ca Guvernul de la Bucuresti influenteaza viata religioasa prin legi si decrete, principalele critici indreptandu-se spre noua lege a cultelor. Potrivit americanilor, aceasta impune obstacole gruparilor religioase minoritare in comparatie cu religia majoritara – ortodoxia. Noua lege clasifica entitatile religioase in grupari, asociatii si religii, le impune restrictii de inregistrare si diferentiaza scutirile de taxe si alte beneficii in functie de numarul de adepti. Astfel, gruparile religioase sunt grupuri de persoane care au aceeasi credinta, dar nu beneficiaza de nici un ajutor din partea statului. Asociatiile religioase trebuie sa aiba minimum 300 de membri ca sa poata fi inregistrate, trebuie sa prezinte datele personale ale membrilor si sunt scutite de taxe doar pentru locurile de rugaciune. In schimb, religiile, in numar de 18 recunoscute in Romania, primesc bani de la stat pentru a construi biserici sau cimitire, pentru salarii sau cheltuieli de intretinere, pot sustine ore de religie in scoli si au dreptul la licente audiovizuale.

Unele grupari religioase minoritare, precum Martorii lui Iehova sau Biserica Greco-Catolica, s-au plans ca autoritatile locale le impiedica sa construiasca locuri de rugaciune, iar altele, precum Biserica Adventista, au reclamat ca nu primesc autorizatii pentru manifestari publice. O alta problema semnalata in raport este retrocedarea fostelor proprietati ale religiilor minoritare, care a avut loc in proportie foarte mica in comparatie cu proprietatile Bisericii Ortodoxe.

In raport se mentioneaza că: “putini politicieni sustin proiecte si masuri care ar putea nemultumi Biserica Ortodoxa.”

Raportul constata ca noua lege a cultelor a fost aspru criticata de societatea civila, dar si de Comitetul Helsinki si Comisia de la Venetia. Biserica Greco-Catolica si Martorii lui Iehova, religii recunoscute la noi, au refuzat sa sustina legea, iar Biserica Baptista s-a retras de la negocieri. O restrictie legala aspru criticata este aceea ca o grupare religioasa sa aiba aproximativ 22.000 de adepti (0,1% din populatia tarii) pentru a fi recunoscuta ca religie.

Noua lege a cultelor din Romania, promulgata in 27 Decembrie 2006, a produs deja efecte in strada. La 3 saptamani de la promulgare, peste 5000 de credinciosi evanghelici din Timisoara au iesit in strada pentru a protesta impotriva acestei legi. Teama si frica fata de efectele catastrofale ale acestei legi au scos oamenii in strada. Cultele religioase deja recunoste pot fi desfiintate dupa bunul plac al Guvernului. Invatamantul religios poate fi anulat. Ca sa ingropi un neoprotestant in cimitir ai nevoie de “clementa” preotului ortodox. Statul finanteaza cultele. “Dar un cult care nu-si poate plati preotii sau pastorii nu merita sa fie fintat din banii contribuabililor.” spune pastorul Daniel Cocar.

Pana acum cultele functionau pe baza unei legi promulgate in 1948. Noua lege se dezbate de 17 ani, din 1990. Cu toate ca o buna parte dintre cultele din Romania au semnat aceasta noua lege, Presedintele Cultului Baptist – Paul Negrut – si-a retras semnatura de pe proiectul de lege. Motivatia a fost faptul ca “noul proiect de lege a fost modificat in proportie de 50% in ultimele zile inainte de trecerea ei prin Parlament”, ne spune senatorul Gheorghe David. Chiar daca Ministerul Roman de Externe a afirmat ca Senatul Romaniei a adopat legea cu o larga majoritate, in realitate aceasta lege NU a fost discutata in Senat, ci a fost aprobata “intr-o procedura tacita” spune David. Daca ar fi fost un comunicat al Ministerului Agriculturii, probabil ca era din nou ceva de genul: “170.000 de kg de grau la hectar”…

De ce aceasta trecere “pe sub masa” prin Parlament a unei legi atat de importante? Pentru ca “aceasta lege este nedreapta” spune Paul Negrut, “suntem confruntati cu un act normativ nedrept, discriminatoriu. Din conceptie acest proiect de lege are o deficienta fundamentala, si anume: se merge pe principiul asimilarii bisericii ca o institutie a statului. In loc sa se statueze clar principiul separatiei Bisericii de Stat, Biserica este tratata ca o institutie a statutului, a carei statut de organizare si marturisire de credinta trebuie aprobata de stat, iar infiintarea unui cult trebuie aprobata de catre guvern, deci este in joc si dimensiunea politica a Statului Roman. Finantarea Bisericilor si salarizarea personalului de cult se realizeaza de la bugetul Statului, astfel incat in cele din urma biserica devine doar o anexa a unui stat ‘binevoitor’ fata de activitatea religioasa.”

„Legea adoptata ofera putine garantii libertatilor religioase si prezinta o inconsecventa intre principiile afirmate si protectia real oferita” se arata in Comunicatul crestinilor evanghelici din Timisoara. Autonomia cultelor reprezinta garantia clara a aplicarii principiului separatiei dintre Stat si Biserica, o conditie a eliminarii oricarei posibilitati de amestec al unuia in activitatea si scopul celuilalt. Dincolo de faptul ca principiul separatiei Bisericii fata de Stat nu a fost inserat expres in textul legii (aspect nepermis intr-un act normativ de valoarea celui in cauza) prin tot spiritul legii, autonomia constitutionala a cultelor este ingradita. Statul roman va controla cultele prin

* cerinta recunoasterii statutelor cultelor deja existente (incalcându-se principiul dreptului câstigat si a principiului tempus regit actum)
* Dependenta financiara a bisericii fata de stat prin asigurarea spijinului financiar prin subventii directe iar nu prin facilitati fiscale menite sa scuteasca de impozitul pe venit pe contribuabilul catre biserica
* regulamentele caselor de pensii proprii (neintegrate in sistemul de stat) sunt tinute de respectarea legislatiei aplicabile sistemului public de pensii (ceea ce face inaplicabila prevederea privind dreptul organelor proprii de conducere a cultelor de a hotari asupra acestor regulamente), iar nu principiilor generale ale dreptului securitatii sociale

Paul Negrut continua: “In acest fel se pierde insa dimensiunea adevarata a Bisericii, care este aici pe pamant Trupul lui Cristos, exprimarea comunitara a veacului viitor, a Imparatiei Cerurilor. Ori statul nu-si poate asuma dreptul de a gestiona, de a controla, de a reglementa activitatea poporului lui Dumnezeu. Ca si cetateni, noi ne supunem legilor statului. Dar nu cred ca intr-un stat trebuie sa existe legi care ii trateaza pe cei care au o anumita credinta intr-un fel, iar pe cei care nu au o anumita credinta, in alt fel.”

Un exemplu practic de efect al acestei legi ar fi deja cunoscutele conflicte: intr-o familie penticostala moare o persoana si nu poate fi ingropata in cimitirul comunal datorita opozitiei preotului ortodox. Paul Negrut: “Problema cimitirelor este batjocorirea ultima a cetateanlui Romaniei, in sensul ca este deprivat de demnitatea actului de inhumare a cuiva din familie. Astfel, o serie intreaga de cimitire au fost donate de catre Statul Roman Bisericii majoritare. Comune si orase intregi au ramas fara cimitire comunale. Astfel incat, daca intr-o familie care apartine de alta confesiune religioasa decat biserica majoritara apare un deces, ei trebuie sa ceara clementa preotului sau a forurilor de conducere ale acelei denominatii pentru a-si inhuma mortul acolo. Cred ca prin aceasta procedura Statul Roman nu numai ca nu mai este echidistant, dar injoseste nepermis de mult cetatenii care apartin unor biserici sau grupari religioase minoritare.” De ce baptistii sau alti neoprotestanti au libertatea de a cumpara terenuri pe care sa isi faca cimitire, iar Bisericii Ortodoxe i s-au daruit cimitirele comunitatii? De ce nu li s-a dat si lor “posibilitatea” sa isi cumpere terenuri? Pentru ca si neoprotestantii, la fel ca si ortodocsii, platesc impozite si taxe catre Statul roman?

Un alt motiv important de ingrijorare este legat de ambiguitatile si de exprimarea vaga a unor texte care deschid, prin lipsa de claritate, arbitrariul in interpretare: Articolul 13, alin (2) [Introdus la propunerea unui deputat musulman]: „in România sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de defaimare si invrajbire religioasa” . Potrivit acestui articol orice fel de evanghelizare, act de caritate, actiune sociala, forma de manifestare, etc…poate fi considerat de rau voitori ca fiind forme, mijloace, acte sau actiuni de invrajbire religioasa.

Articolul continua prin a spune: “precum si ofensa publica adusa simbolurilor religioase”. Fiind ambiguu, articolul poate fi usor abuzat, considerându-se si faptul ca cineva care nu-si face semnul crucii, drept o ofensa impotriva crucii ca simbol central al crestinismului. De asemenea acest articol contravine alineatului 1 din articolul 30 al Constitutiei Romaniei. Acesta stipuleaza: “Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile”

Apoi Guvernul poate RETRAGE DREPTUL DE FUNCTIONARE a unui cult, pe baza Alineatului 21: “Guvernul, prin hotarâre, la propunerea Ministerului Culturii si Cultelor, poate retrage calitatea de cult recunoscut atunci când, prin activitatea sa, cultul aduce atingeri grave securitatii publice, ordinii, sanatatii sau moralei publice ori drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.” Chiar la inceputul acestui an, intr-un interviu acordat BBC, stimabilul ministru al culturii si cultelor – d-l Adrian Iorgulescu – afirma despre Centrele Crestine din Romania (Carismaticii si alte culte inca nerecunoscute) ca sunt secte americane, straine de spiritul romanesc. Cum vor putea acesti credinciosi sa solicite recunoastere de la un astfel de ministru al cultelor??

Daca Baptistii, Penticostalii si Crestinii dupa Evanghelie isi depun marturisirea lor de credinta la Guvern, in care se arata ca acestia nu se inchina la icoane si nu sarute moaste, etc, aceasta va putea fi interpretata ca denigrare si astfel motiv de desfiintare a acestor culte. Cum sa aprobe Guvernul o Marturisire de credinta??? Cati ministrii au habar ce a „mantuirea” de exemplu? Dupa cearta incredibila dintre Primul ministru si Presedinte pe marginea biletelului galben, in care se acuza reciproc de trafic de influenta in favoarea oligarhilor, pot oare acesti oameni sa aprobe Marturisirea de credinta a unei biserici?? Sau sa desfinteze un cult deoarece atenteaza la morala publica??

Acelasi limbaj a fost folosit in trecut cand jandarmii ii arestau pe liderii bisericilor pe baza unor acuzatii fictive. Ambiguitatea formularii: „sanatatii sau moralei publice” este de-a drepul ridicola având in vedere faptul ca NU exista un cod de morala sau sanatate publica in România. „Orice forme, mijloace, acte sau actiuni” (ca sa pastram formularea dintr-un alt articol mentionat in lege), POATE fi interpretat ca daunând „moralei si sanatatii publice”, iar leguitorul poate retrage calitatea de cult.

La capitolul sanatate publica, si ortodocsii vor fi in pericol datorita obiceiului specific religiei lor de a saruta moaste. Ma tem de ce va urma datorita acestei legi a cultelor. Nerespectarea caracterului specific al invatamântului confesional, acela de sistem organizat in mod exclusiv de catre biserica constituie de asemenea un element de ingrijorare. Astfel, prin formularea „In invatamântul confesional se pot inscrie elevi sau studenti, indiferent de religie sau confesiune, garantându-se libertatea educatiei religioase a acestora, corespunzatoare propriei religii sau confesiuni”, invatamântului confesional ii este negat elementul sau definitoriu: cel de a asigura educatia bazat pe convingerile si preceptele doctrinare specifice cultului respectiv. Credem ca un cult organizator al unei scoli confesionale poate fi obligat sa respecte convingerile religioase ale elevilor sau studentilor respectivei scoli, dar nu sa asigure educatia acestora intr-o alta doctrina decât cea proprie. Comentariu: daca un ateu se inscrie la un seminar evanghelic, asta inseamna oare ca trebuie sa angajeze acel seminar profesori atei, ca la urma scoala crestina sa ii dea ateului diploma de ateu?

Credinciosii din Timisoara care au participat la Marsul de protest spera ca acesta sa fie doar un inceput, iar finalul sa fie modificarea legii cultelor.

Articol de Nelu Ciobotă

Etichete: legea cultelor, mars, promulgare, protest, Timisoara

Conform unei ştiri publicate de România Liberă, pefectul Orest Onofrei l-a reclamat pe IPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei si Radautilor, la Delegatia Comisiei Europene la Bucuresti, Consiliul National de Combatere a Discriminarii si la primul ministru Calin Popescu Tariceanu pentru atitudinea intoleranta fata de persoanele de alta religie decât cea crestin-ortodoxa.

Si in acest caz, conflictul a fost declansat de “Scrisoarea catre credinciosi”, publicata ieri in presa locala, semnata de IPS Pimen. In aceasta se facea referire la pozitia autoritatilor statului fata de solicitarea Arhiepiscopiei cu privire la retrocedarea celor 192.000 ha de padure catre Fundatia Fondul Bisericesc Ortodox din Bucovina FBOB. “Nu ne-a surprins nici pozitia domnului Orest Onofrei, politicianul ce si-a schimbat partidul pentru a ajunge din nou la putere, asa cum familia lui s-a lepadat de credinta stramoseasca”, se arata in scrisoarea Arhiepiscopului Pimen. Precizam ca parintii prefectului Orest Onofrei sunt membrii unui cult neoprotestant. Prefectul vrea sa stie daca este ilegal sa nu fii ortodox “Acum parintii mei sunt vinovati ca Biserica Ortodoxa nu primeste padurile. Vreau sa stiu daca este o culpa, daca este ilegal sa nu fii ortodox si vreau ca IPS Pimen sa raspunda. Poate ca, nefiind in localitate, altii au vorbit in numele lui si el nu gandeste asa. Care-i culpa mea, ca prefect, si care este vina parintilor mei ca nu sunt ortodocsi? Cat mai dureaza pana cand Biserica si Inaltul Pimen or sa reclame ca unii sunt tigani, altii negri sau mai stiu eu cum?”, s-a intrebat, ieri, prefectul. El cere IPS sa precizeze public “daca asta este atitudine crestineasca in postul Pastelui” si sa si-o asume deoarece “de la acuze grave si tendentioase se trece la ura de rasa si religioasa”. “Eu totusi incerc sa cred ca este de buna credinta si nu el a facut asemenea afirmatii. Inaltul trebuie sa stie ca una din cele 10 Porunci este sa-ti cinstesti parintii, pe tatal tau si mama ta. Ce sugereaza? Sa-mi reneg parintii ca sa fiu in gratiile cuiva?”

Etichete: CNCD, discriminare, Pimen