Recent, Alianta Familiilor din România a dat publicitatii un Raport privind Intoleranta si Discriminarea Impotriva Crestinilor in Uniunea Europeana, tragand un semnal de alarma asupra contextului din ce in ce mai neprielnic cu care sunt confruntati crestinii in spatiul Uniunii Europene. Redam mai jos continutul acestui excelent raport, ca un semnal de alarma.

Tratam astazi un subiect mai putin discutat sau cunoscut — intoleranta si discriminarea impotriva crestinilor in Uniunea Europeana. Metodele lor de manifestare sunt multiple, unele mai evidente, altele mai subtile sau rafinate. Mereu se afirma despre crestini ca sunt intoleranti si ca intentionat se pun in calea celor care nu se identifica ca si crestini sau persoane religioase cu scopul de a le face viata mizerabila sau de a le nega drepturile. E potrivit insa sa ne intrebam daca nu cumva realitatea este tocmai inversa — nu cumva crestinii Uniunii Europene sunt ei insisi victimile intolerantei si a discriminarii oficiale a structurilor seculare europene?

De exemplu, Presedintele Consiliului Europei afirma mereu ca Biblia nu este altceva decit o insiruire de legende si mituri fara sens, si pentru asta nu e criticat de nimeni. In Suedia si Marea Britanie pastori evanghelici sunt arestati si amendati pentru ca propovaduiesc adevarurile Scripturii privind homosexualitatea. Agentia Europeana pentru Drepturi Fundamentale interzice organizatiilor neguvernamentale de inspiratie religioasa participarea la intrunirile si conferintele ei unde se discuta tocmai subiectul drepturilor omului. Consiliul Europei emite rezolutii impotriva creationismului si incurajaza tarile membre sa interzica predarea lui in scoli, fie publice fie private. In Germania si Suedia parinti crestini care cauta sa isi educe copiii acasa, departe de atmosfera anticrestina care permeaza scolile publice din aceste tari, sunt arestati sau dati in judecata, iar copiii le sunt luati de sub tutela parentala. Parlamentul European la rindul lui adopta rezolutii care critica religia si simtamintele religioase. Pledoariile crestinilor europeni pentru recunoasterea contributiei crestinismului la dezvoltarea civilizatiei si culturii europene sunt ignorate sau luate in ris. Presa si media seculara ridiculizeaza crestinii si religia in general.

Personalitati si oficialitati seculare si atee determina daca sau nu ne bucuram de libertatea religioasa, si ei, nu noi, ii definesc continutul.

Intr-un sens, exemple de felul acesta sunt fara numar, dar se poate vorbi, fara gres, de o intoleranta crescinda si de o discriminare tot mai incisiva impotriva crestinilor Uniunii Europene. Aproape saptaminal publicam ceva pe tema aceasta in buletinul informativ AFR care apare martea.

Remarcam insa ca evenimentele acestea pe care le enumeram s-au petrecut in doar ultimii ani. Cum se explica acest fenoment? Ce si cine l-a declansat? Care este geneza si motivatia lui? Monitorizeaza cineva aceste situatii de intoleranta si discriminare impotriva crestinilor? Cum putem afla mai multe despre ele ?

In decembrie 2010 colegii nostri vienezi au publicat un Raport privind intoleranta si discriminarea impotriva crestinilor in Uniunea Europeana. Vi-l facem cunoscut astazi. A fost alcatuit de organizatia neguvernamentala austriaca Observatory on Intolerance and Discrimination Against Christians in Europe. Un rezumat introductiv al acestui Raport a fost pregatit pentru noi de Manuela Grindei, studenta din Iasi, voluntar AFR. Ii multumim. Notam ca Romania nu este mentionata in Raport, situatii de intoleranta si discriminarea oficiala impotriva crestinilor in Romania fiind practic inexistente. Pare paradoxal sau ironic, dar crestinii din Romania se bucura de o mai mare libertate religioasa in comparatie cu crestinii din tarile occidentale. Comunistii ne-au expropriat-o, dar ne-am redobindit-o. E important deci sa raminem vigilenti sa ne-o pastram.

Textul integral in limba engleza a Raportului se afla aici.

Tot in 2010 o carte a fost publicata pe aceasi tema, tot de colegii din Viena, dar dintr-o perspectiva mai larga. E intitulata Exiting a Dead End Road (“Iesirea dintr-o fundatura”) si are peste 350 de pagini. A fost scrisa de mai multi contributori, experti in drepturile omului, parlamentari si juristi, atit europeni cit si americani. In linkul acesta aflati detalii despre carte si cum o puteti cumpara la 9 euro.

Pentru prima data documentat: Fapte si cifre despre recentul fenomen in crestere a intolerantei si discriminarii impotriva crestinilor din Europa

Raport publicat vineri, 10 decembrie 2010  Viena, 8 decembrie: Cu ocazia intalnirii OSCE/ODIHR Human Dimension

Implementation privind libertatea religiei (Viena, 9-10 decembrie),

Observatorul Intolerantei si Discriminarii impotriva Crestinilor din Europa publica un raport pe 5 ani. Aveti atasat raportul sub embargo.

Raportul contine o descriere detaliata a fenomenului european mentionat si citate surprinzatoare din cuvintele unor intelectuali sau din documente privind drepturile universale ale omului. Ofera o lista de cazuri reprezentative pentru diferitele categorii de intoleranta si discriminare.

Directorul Observatorului, Dr. Gudrun Kugler, spune: “ Intoleranta si Discriminarea impotriva Crestinilor includ refuzarea drepturilor crestinilor, cum ar fi la libertatea de exprimare sau libertatea de constiinta. Libertatea religioasa este pusa in pericol, in special dimensiunile publice si institutionale ale sale. Primim de asemenea multe vesti privind eliminarea simbolurilor crestine, prezentarea eronata si stereotipurile negative ale crestinilor in media si dezavantaje sociale pentru crestini, cum ar fi ridiculizarea sau impiedicarea promovarii la locul de munca.“ “ Lucram pentru o mai mare constientizare a unei probleme in crestere in Europa ca prim pas pentru remedierea ei. Scopul nostru este drepturi egale pentru toti, inclusiv pentru crestini.“

Dl. Mario Mauro, membru al Parlamentului European si reprezentant OSCE pe probleme de libertate religioasa, a spus in propriul comunicat de presa: “Exemplele prezentate… demonstreaza ca discriminarea impotriva crestinilor are loc nu numai in tarile unde crestinii sunt minoritari, dar cazurile de intoleranta si discriminare impotriva crestinilor sunt prezente atat la est, cat si la vest de Viena, fara a mai pune la socoteala persecutiile violente care afecteaza comunitatile crestine dinafara OSCE… Exista cateva tipuri de discriminari… intentionate, cand discriminarea este motivata de antipatia simtita fata de crestini, si neintentionate, cand niste legi aparent neutre date de guvern conduc la tratament inegal al crestinilor.“ Dl. Mauro conchide prin a aminti importanta asigurarii libertatii religiei, ca si garantarea dreptului la obiectia de constiinta si, de asemenea, asigurarea participarii depline la viata publica prin modificarea legislatiei care provoaca intoleranta contra crestinilor.

Observatorul gazduieste un website care monitorizeaza si catalogheaza instantele in care crestinii si crestinismul sunt marginalizate sau discriminate in Europa. Observatorul strange cazuri de discriminare impotriva crestinilor din surse media si de la persoane care ni le semnaleaza. Noi punem in tema organizatii guvernamentale internationale, cum sunt in UE Agentia Drepturilor Fundamentale (FRA) sau Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE). Descoperirile noastre sunt disponibile politicienilor, ONGurilor, jurnalistilor si tuturor persoanelor interesate prin intermediul websitului. O unealta de cautare performanta de pe websitul nostru ofera un serviciu util. Raportul pe 5 ani (atasat) este disponibil in engleza si poate fi comandat ca exemplar tiparit.

Pentru mai multe informatii: Va rugam sa vizitati www.IntoleranceAgainstChristians.eu

Contactati pe Dr. Gudrun Kugler: observatory@IntoleranceAgainstChristians.eu

Telefon Fix: +43 / 1 / 2749898 ; Mobil: +43 / 650 / 2526933

La 20 de ani de la Revoluţie şi la câţiva ani de la integrarea în Europa, încă nu primim notă de trecere în ceea ce priveşte situaţia libertăţii religioase din România. Recent elaboratul raport anual al Departamentului de Stat al SUA, amendează şi anul acesta abuzurile şi nedreptăţile pe tărâm religios din ţara noastră, un capitol consistent ocupându-l situaţia greco-catolicilor români. Astfel, după cum relatează situl www.catholica.ro raportul precizează, printre altele, următoarele lucruri:

“Restituirea proprietăţilor greco-catolice confiscate de guvernul comunist în 1948 (şi transferate Bisericii Ortodoxe Române) rămâne încă o problemă. Biserica Greco-Catolică a fost singura confesiune declarată ilegitimă de regimul comunist şi ale cărei biserici au fost confiscate şi date unei alte confesiuni, Biserica Ortodoxă” – aceste afirmaţii se află în al doilea paragraf al Raportului despre Libertatea Religioasă privitor la România, pe 2009, realizat de biroul pentru democraţie al Departamentului de Stat al SUA. “Guvernul SUA a discutat despre libertatea religioasă cu guvernul (României) ca parte a politicii sale generale de promovare a drepturilor omului. Ambasada continuă să îşi manifeste îngrijorarea în faţa oficialilor privitor la eşecul guvernului de a asigura restituirea deplină a proprietăţilor religioase, inclusiv a bisericilor greco-catolice.”

Ca în ceilalţi ani, raportul constată faptul că “Biserica Ortodoxă îşi foloseşte adesea influenţa pentru a exercita presiuni asupra grupurilor mici şi asupra oficialilor guvernamentali pentru binele propriu”. Sunt amintite şi cazuri concrete: “În Peşteana, comunitatea greco-catolică înfiinţată în 2005 continuă să se confrunte cu discriminări şi hărţuiri. Tensiunile continuă şi datorită refuzului Bisericii Ortodoxe de a se supune unei decizii judecătoreşti ce permite greco-catolicilor să aibă acces la cimitirul din localitate. După un an de opunere, autorităţile locale au dat acceptul pentru construirea unei biserici greco-catolice, iar temelia noii biserici a fost sfinţită la 14 octombrie 2007. Autorităţile de stat nu au răspuns plângerilor greco-catolicilor privind restituirea proprietăţilor sau atitudinile discriminatoare ale oficialilor locali.”

“Guvernul continuă să evite adoptarea unei legislaţii privitoare la restituirea bisericilor greco-catolice de către Biserica Ortodoxă, care le-a primit de la statul comunist în 1948. Biserica Greco-Catolică a primit de la Biserica Ortodoxă, fie prin negocieri, fie prin tribunale, mai puţin de 200 din cele 2.600 de biserici şi mănăstiri deţinute în 1948. În perioada acoperită de raport, Biserica Greco-Catolică a primit doar trei biserici de la Biserica Ortodoxă. [...] Tribunalele întârzie audierea multor cauze depuse de Biserica Greco-Catolică, iar procesele sunt adesea întârziate de recursurile cerute de Biserica Ortodoxă. De exemplu în Şişeşti, Maramureş, un proces pentru o fostă biserică greco-catolică durează de 16 ani. Dar Biserica Greco-Catolică a primit un număr mare de decizii pozitive din partea curţilor de tribunal.”

“Biserica Greco-Catolică nu a primit Catedrala din Gherla, judeţul Cluj, pe care fostul Patriarh ortodox a promis să o restituie în 2005. În ciuda dorinţei declarate de dialog, Biserica Ortodoxă continuă demolarea de biserici greco-catolice – unele chiar declarate monumente istorice – în cel puţin zece localităţi, jumătate dintre ele în judeţul Cluj. Autorităţile nu au reacţionat la plângerile greco-catolicilor despre dărâmarea bisericii greco-catolice din Ţaga, Cluj, în 2006, şi a bisericii greco-catolice din secolul XVIII din Badon, Sălaj, în aprilie 2007. La 8 mai 2008, Biserica Ortodoxă a început demolarea unei alte biserici greco-catolice din secolul XVIII, în Ungheni, judeţul Mureş, unde Biserica Ortodoxă a început construcţia unei noi biserici în jurul bisericii greco-catolice, înconjurând în întregime biserica istorică greco-catolică. În Salonta, Bihor, Biserica Ortodoxă construieşte de asemenea o nouă biserică în jurul uneia greco-catolice vechi, pe care refuză să o restituie.”

“În Nicula, judeţul Cluj, Biserica Ortodoxă continuă construcţia care deteriorează vechea biserică greco-catolică a istoricei Mănăstiri de la Nicula în ciuda unui ordin de suspendare a oricăror lucrări. O decizie în procesul care se derulează foarte lent despre posesia mănăstirii rămâne încă să fie luată. Cazuri similare sunt raportate la Orăştie, Hunedoara, şi la Iara, Cluj, unde Biserica Ortodoxă continuă să construiască lângă fostele biserici greco-catolice, probabil cu intenţia demolării în cele din urmă a acestora. De-a lungul anilor Biserica Ortodoxă a respins în mod repetat cererile greco-catolicilor pentru slujirea alternativă în peste 230 de localităţi.”

Raportul mai constată că “în perioada acoperită, Biserica Ortodoxă a crescut presiunea asupra parlamentarilor pentru sprijinirea unui proiect de lege care stipulează că restituirea pământurilor şi proprietăţilor trebuie făcută în directă proporţionalitate cu numărul credincioşilor – o lege care, de fapt, ar legitima în mare măsură decizia comuniştilor de a da proprietăţile greco-catolice Bisericii Ortodoxe. Proiectul de lege a rămas în dezbatere în Parlament.” De asemenea se repetă, ca în alte rapoarte, “tehnica” ortodocşilor în localităţile cu două biserici, dintre care una fostă greco-catolică, şi unde există un singur preot ortodox: “Biserica Ortodoxă apelează frecvent la unul dintre următoarele trei scenarii – alternează serviciile religioase între cele două locaţii; ţine biserica ortodoxă închisă şi îşi desfăşoară slujbele în biserica greco-catolică; sau înfiinţează o a doua parohie în localitate, uneori împărţind parohia ortodoxă existentă în două. În perioada acoperită de raport, peste 20 de biserici foste greco-catolice rămăseseră închise, în timp ce greco-catolicii îşi desfăşoară serviciile religioase în peste 150 de locuri necorespunzătoare (case ale credincioşilor, case de cultură, altele).”

Acesta este titlul unui mesaj pe care l-am primit de curând din partea Arhimandritului Ştefan Popa, Rector al Comunităţii Ortodoxe Române din Roma. Domnia sa ne-a relatat următoarele:

“Vă scrie Arhimandritul Ştefan POPA, în calitate de Rector al Comunităţii Ortodoxe Române din Roma. Reprezint un numeros grup de creştini ortodocşi din Italia care nu acceptă autoritatea spirituală şi nici jurisdicţia Patriarhiei Române, considerând această structură bisericească drept feudală, compromisă moral şi responsabilă de sărăcia, mizeria, ignoranţa şi teroarea în care trăieşte poporul român.

Ne aflăm sub jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol şi până nu demult eram 14 parohii şi tot atâţia preoţi care se aflau sub această oblăduire canonică. Episcopul Siluan de Italia, ca o vrednică unealtă a regimului politic de la Bucureşti, a început o serie de atacuri agresive şi de cumpărare cu bani a unor preoţi – caterisiţi între timp de Patriarhul Bartolomeu – pentru a readuce forţat populaţia ortodoxă română din Italia sub controlul Bucureştiului.

Anexăm la prezentul mesaj un studiu aprofundat asupra acestei grave situaţii pe care vă rugăm să o publicaţi si pe situl dumneavoastră. Pagina noastra de web este www.bisericaortodoxaromana.eu şi acolo găsiţi toate datele referitoare la adresa, număr telefon, sediu social şi organizare, în pagina numită “about us”.

Cu urări de bine şi mulţumiri pentru lectura acestui mesaj,

Arhimandrit Ştefan Popa”

Ataşăm aici materialul primit de la Arhimandritul Popa, cu precizarea că întâi apare versiunea în limba italiană şi abia apoi trducerea în limba română: Între samavolnicie şi necanonicitate

Etichete: BOR, Bucuresti, Constantinopol, ortodox, Roma, Stefan Popa

Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, a primit cu îngrijorare comunicatul Patriarhiei Romane din 29 septembrie 2009, care incită la ură interconfesională şi susţine procesul de epurare culturală şi religioasă la care Biserica Greco-Catolica este supusă in România.

Comunicatul menţionat afirma că Biserica Greco-Catolică ar dori “să intre în proprietatea lăcaşurilor de cult ortodoxe cu speranţa acaparării credincioşilor ortodocşi care le frecventează”, ca apoi să concluzioneze că Patriarhia Română va continua “să sensibilizeze autorităţile de Stat pentru adoptarea unor măsuri legislative şi a unor soluţii practice de rezolvare a neînţelegerilor patrimoniale dintre cele două Biserici româneşti în conformitate cu realitatea confesională din teritoriu”.

“Realitatea confesională din teritoriu”, la care Patriarhia Română face referire, este rezultatul a 40 de ani de persecuţie comunistă îndreptată împotriva Bisericii Greco-Catolice, urmaţi de încă 20 de ani în care comunitatea greco-catolica este supusă unui proces sistematic de epurare culturală şi religioasă în România.

Dintre acţiunile de după căderea comunismului întreprinse în vederea eliminării Bisericii Greco-Catolice din viaţa religioasă românescă amintim:

- hărţuirea, intimidarea, ameninţarea chiar cu moartea a credincioşilor greco-catolici pentru a nu-şi declara şi manifesta apartenenţa confesională;

- intimidarea şi batjocorirea copiilor greco-catolici în şcoli;

- refuzul în multe localităţi al preoţilor ortodocşi de a permite înmormântarea greco-catolicilor în cimitire;

- terorizarea psihologică a comunităţilor greco-catolice chiar şi acolo unde i-am lăsat pe fraţii ortodocşi în bisericile noastre;

- incitarea la ură împotriva greco-catolicilor prin discursuri politice sau religioase;

- intimidarea şi agresarea fizică a preoţilor greco-catolici;

- biserici greco-catolice ţinute închise în timp ce credincioşii noştri se roagă în stradă, şcoli, centrale termice sau case particulare;

- demolarea sau distrugerea de biserici greco-catolice;

- refuzul autorităţilor Statului Roman de a aplica hotărâri judecătoreşti care sunt în favoarea noastră.

Intenţia declarată, în prag de alegeri prezidenţiale, a Bisericii Ortodoxe majoritare de a susţine legiferarea efectelor acestor acţiuni îndreptate contra Bisericii Greco-Catolice minoritare este îngrijorătoare.

La 20 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989 şi de la repunerea în legalitate a Bisericii noastre, este greu de înţeles de ce Patriarhia Română continuă să atace dreptul de proprietate al Bisericii Greco-Catolice, iar prin dezinformare să instige opinia publică la ură împotriva credincioşilor greco-catolici, prezentându-i drept acaparatori de biserici şi credincioşi ortodocşi.

Biserica Greco-Catolică revendică în instanţă doar acele lăcaşuri de cult şi proprietăţi de care a fost deposedată abuziv în 1948 de către Statul comunist. Recursul la justiţie este soluţia adoptată de Biserica Greco-Catolică pentru a-şi intra în drepturi ca urmare a refuzului Statului Român să repare nedreptatea din 1948, precum şi a refuzului Bisericii Ortodoxe Române la orice formă de colaborare pentru a rezolva această situaţie.

Biserica Greco-Catolică a făcut dovada bunei credinţe oferind puţinele biserici pe care le-a recuperat pentru celebrări alternative comunităţilor ortodoxe acolo unde acestea nu au biserică proprie. Din păcate, Patriarhia Română refuză această soluţie, deşi în Europa de Vest nu găseşte nici o piedică să celebreze servicii religioase alternative în bisericile pe care Biserica Catolică i le pune la dispoziţie.

Statul Român are obligaţia, competenţa şi datoria morală de a legifera restituirea proprietăţilor confiscate de la Biserica Greco-Catolica de către regimul comunist.

Cerem politicienilor români să nu facă din încălcarea dreptului de proprietate şi libertate religioasă un subiect de campanie electorală.

Epurarea culturală şi religioasă la care Biserica Greco-Catolică şi credincioşii ei sunt supuşi în România trebuie să înceteze, lăsând loc democraţiei autentice în care principiile statului de drept să prevaleze.

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Majore — Blaj

După cum ne informează HotNews, Ministerul Comunicaţiilor anunţă că reia licitaţia de 10 milioane de euro pentru portalul e-România, solicitând un sub-portal pentru Ortodoxie, ca “religie naţională”. Astfel, datele din caietul de sarcini prevăd ca modulul e-Cultură să conţină între altele şi “un portal de informare a publicului asupra religiei naţionale a României”, numit Ortodoxism Online, în condiţiile în care în România nu există o religie de stat.

Mai precis, Legea Cultelor (489/2006) prevede:

“Art. 9. — (1) In România nu există religie de stat; statul este neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie atee.

(2) Cultele sunt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice. Statul, prin autorităţile sale, nu va promova şi nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări faţă de vreun cult”.

În ciuda a ceea ce precizează această lege, gafa celor de la ministerul Comunicaţiilor arată încă odată obedienţa guvernului faţă de BOR şi dorinţa politicienilor de a se pune pe bune cu orice preţ cu ierarhii acesteia.

În orice ţară civilizată, o asemenea gafă este greu de crezut că ar putea fi făcută, dar dacă ar fi, ea e urmată imediat de o demisie. A, desigur… România nu este “orice ţară civilizată”! La noi încă predomină influenţele şi metehnele de tip fanariot.

Iată aici un citat din caietul de sarcini al proiectului eRomania:

“d) Ortodoxism Online — portal de informare a publicului asupra religiei naţionale a României

Beneficiile acestui modul sunt:

- Cultivarea sentimentului naţional şi religios cu efecte pozitive în viaţa cetăţeanului în familie şi societate

- Clarificarea şi însuşirea corectă a elementelor de bază din învăţătura de credinţă ortodoxă”

Deci treaba ministerului comunicaţiilor şi a guvernului României este să ne asigure cu un program de catehizare ortodoxă – se pare că cineva duce dorul orelor de îndoctrinare marxist-leninistă de dinainte de revoluţie.

Un adevărat atentat la libertatea religioasă din România s-a produs prin Proiectul de lege 368/2007 “Privind regimul juridic al bunurilor imobiliare, aparţinând cultelor religioase ortodox şi greco-catolic din România” iniţiat de PD-L, mai concret de deputaţii Buda Daniel, Oltean Ioan şi Zegrean Augustin, înregistrat la Camera Deputaţilor pe data de 7 mai 2007, care a fost repus pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor.Deşi a primit avize negative din partea Consiliului Legislativ al Senatului, Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minoritatilor, Guvernului Tariceanu, precum şi a votului negativ din Senat, iniţiatorii acestui proiect l-au pus din nou pentru dezbatere pe ordinea de zi a Comisiei Juridice, ca ulterior să fie supus la vot în plenul Camerei Deputaţilor.

Acest proiect de lege încalcă drepturi fundamentale ale omului, încalcă drepturi garantate de Constituţia României, specific dreptul de proprietate, îngrădeşte libertatea religioasă şi afectează buna convieţuire dintre credincioşii ortodocşi şi greco-catolici din România. 

Ca urmare a acestei situaţii, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, PF Lucian Mureşan, a adresat o scrisoare deschisă preşedintelui României, Traian Băsescu, şi premierului Emil Boc, în care exprimă protestul BRU faţă de proiectul legislativ 368/2007.

Protestul a fost formulat după consultarea tuturor Episcopilor Greco-Catolici din România reuniţi la Blaj.

În cadrul scrisorii, PF Lucian îşi exprimă îngrijorarea faţă de promovarea unui astfel de proiect care aduce grave prejudicii morale şi materiale Bisericii Greco-Catolice din România şi încalcă drepturile fundamentale ale credincioşilor greco-catolici, solicitând în consecinţă retragerea lui. Dânsul a subliniat, de asemenea, că Statul Român, care e succesorul statului comunist, are obligaţia morală să restituie Bisericii tot ceea ce i-a confiscat în 1948″, au arătat reprezentanţii Biroului de presă al Mitropoliei Blajului.

“Ne exprimăm pe această cale consternarea pentru faptul că, în anul 2009, se pune încă în discuţie un astfel de proiect de lege, prin care de fapt se urmăreşte o nouă desfiinţare a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, de către Statul Roman. Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, a fost prin secole altar, şcoală şi tribuna de unde s-au cerut drepturile pentru toţi românii, iar în perioada comunistă a avut curajul să ia apărarea credinţei cu orice preţ. Astăzi, într-o Europă unită, alături de alte culte din România are drept la libera existenţă şi la tratament egal din partea Statului Român. De aceea solicităm retragerea acestui proiect de lege, care aduce prejudicii morale şi materiale Bisericii noastre şi încalcă drepturile constituţionale ale credincioşilor greco-catolici. (…) Nu cerem decât ceea ce ne aparţine de drept în conformitate cu prevederile Constituţiei României şi cu legile internaţionale”, a arătat PF Lucian Mureşan, precizând că BRU îşi rezervă dreptul de a recurge la “toate mijloacele legale interne şi internaţionale pentru a apăra Instituţia Bisericii şi drepturile sale inalienabile”.

Propunerea legislativă spune, în esenţă, că în localităţile rurale unde există ambele confesiuni (ortodoxă şi greco-catolică), biserica, cimitirul, casa parohială şi terenurile aferente rămân în proprietatea cultului majoritar. Pentru cultul minoritar, consiliile locale trebuie să pună la dispoziţie terenuri şi ajutor financiar pentru construirea unui nou lăcaş de cult. De asemenea, cultul majoritar trebuie să sprijine cu material ridicarea bisericii cultului minoritar sau să cedeze a doua biserică acolo unde aceasta există. Totodată, propunerea legislativă spune că în localităţile unde numai un cult are constituită parohie cu personalitate juridică, acel cult este proprietarul exclusiv al tuturor bunurilor parohiale, chiar dacă există şi credincioşi de altă confesiune.

Se întâmplă în România de azi… în ziua de Crăciun, când oamenii prin definiţie ar trebui să fie mai buni. Din păcate nu este aşa. Iată ce spune Evenimentul Zilei despre tragedia unei familii de musulmani din judeţul Constanţa şi despre indolenţa funcţionarilor acestei ţări: O familie musulmană nu şi-a putut înmormânta copilul în litera propriei religii din cauza birocraţiei şi a indolenţei unui funcţionar de la morgă.

Birocraţia şi indolenţa unui Dorel de la morga Spitalului Fundeni, din Capitală, au împiedicat, ieri, o familie musulmană să-şi înmormânteze fiica potrivit propriei religii. Tânăra Elfidan Borali, de 25 de ani, a murit, în dimineaţa zilei de Crăciun, din cauza unor complicaţii cardiace, survenite la scurt timp după ce a născut o fetiţă. La finalul câtorva ore petrecute în frig, fie în curtea spitalului, fie pe drumuri, de la o instituţie la alta, rudele tinerei i-au recuperat trupul neînsufleţit abia la intervenţia secretarului de stat în Ministerul Sănătăţii, Raed Arafat, şi el de religie musulmană, şi a ministrului Ion Bazac.

Potrivit propriilor declaraţii, rudele tinerei – originare din localitatea constănţeană Valul lui Traian – au încercat încă de la primele ore ale zilei să ia acasă trupul fetei. Motivul: religia musulmană cere ca înmormântarea să aibă loc până la apusul soarelui sau, în cel mai rău caz, până a doua zi.

La Spitalul Fundeni însă dorinţa oamenilor de a-şi respecta tradiţia s-a lovit de primul „zid” ridicat de birocraţie şi nepăsare: niciunul dintre cei care ar fi trebuit să semneze fişa constatoare a decesului nu se afla la serviciu. Disperată, familia a apelat la membri marcanţi ai comunităţii musulmane, a vorbit cu mai mulţi doctori din spital, a ajuns la secretarul de stat Raed Arafat şi la ministrul Ion Bazac, dar s-a lovit de ignoranţa unui anume Dorel, simplu angajat la morgă. Acesta a refuzat să se deplaseze la spital pentru a-i ajuta pe motiv că sărbătoreşte a doua zi de Crăciun.

„Fata trebuia înmormântată şi ea e încă în morgă. Ar fi trebuit s-o ducem acasă, la Valul lui Traian, s-o spălăm, s-o bocim şi s-o îngropăm joi până la asfinţitul soarelui sau măcar până vineri la prânz. Aşa spune religia noastră. E un mare păcat când nu se respectă acest ritual”, a spus tatăl îndoliat, Culpedin Lutfi. Toată mânia sa se îndrepta către Dorel pe care îl şi contactase telefonic. „Am fost jigniţi în cel mai josnic mod de acest domn Dorel, care ne-a spus prin telefon: «Îmi bag picioarele în religia voastră!». Ne-a spus că e Crăciun şi că el nu vine la spital pentru moarta noastră”, a explicat Mustafa Esan, văr al fetei moarte.

Contactat de EVZ, angajatul Dorel a negat acuzaţiile. „Nu am vorbit aşa. Eu le-am spus că se poate rezolva sâmbătă sau duminică. Ştiţi, când e sărbătoarea lor, Ramadanul, nici păsările nu zboară. Deci să respecte şi ei religia noastră”, a spus acesta, precizând că oricum nu are drept de semnătură şi nu ar fi putut elibera fişa constatatoare.

“Nu există scuze pentru această situaţie. Trebuiau respectate religia şi tradiţia acestei familii. (…) A fost nevoie de intervenţia ministrului ca să rezolvăm situaţia!”, a declarat Raed Arafat, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii.

Conform unei informaţii difuzate  de ziarul Gardianul pe 26.11.08, şaisprezece organizaţii româneşti au înaintat o scrisoare preşedintelui Traian Băsescu, Guvernului şi Parlamentului României, prin care semnalează „acte grave de instigare la ură religioasă şi naţională, precum şi încălcarea libertăţii religioase şi de gândire a creştinilor ortodocşi. Scopul acestui demers este recunoaşterea prin lege a „genocidului anticreştin în România comunistă şi dreptul la cinstirea memoriei colective a Bisericii Ortodoxe.

Conform comunicatului dat publicităţii, cele 16 organizaţii semnatare (Asociatia Prietenii Muntelui Athos, Liga Tinerilor Creştini Ortodocşi Români – filiala Câmpia Turzii, ASCOR – filialele Cluj şi Iaşi, Fundaţia Sfinţii Martiri Brâncoveni, Asociaţia Ieromonah Arsenie Boca, Asociaţia Brâncoveanu, Asociaţia Civic Media, Asociaţia Altermedia, Grupul Independent pentru Democraţie, Asociaţia ROST, Grupul Cathisma, Asociaţia Drept, Uniunea Vatra Romanească, Liga pentru Combaterea Anti-Românismului LICAR, Asociaţia „Suflet pentru suflet”) cer clarificarea temeiurilor legale în baza cărora s-a recurs, la Iaşi, în luna august a.c., la închiderea expoziţiei itinerante „Destine de martiri”, organizată de CNSAS şi Asociaţia ROST. Obiectul expoziţiei l-au constituit dosarele a şase foşti deţinuţi politici, dintre care patru preoţi ortodocşi. Semnatarii scrisorii consideră acuzaţia de „imagine facută unor legionari” adusă expoziţiei de către „directorul Institutului pentru Cercetarea Holocaustului în România drept «instigare la ură religioasă şi defăimare comisă printr-un act normativ al statului român».

Cei şase deţinuţi ale căror dosare de cercetare au făcut obiectul expoziţiei amintite sunt: părintele Arsenie Boca, părintele Sandu Tudor, care s-au dezis de Mişcarea Legionară, părintele Arsenie Papacioc şi părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, care, după eliberarea din închisoare, au dus o activitate exclusiv misionar-spirituală, nefăcând parte din vreun partid sau mişcare politică, Ioan Ianolide şi Valeriu Gafencu, ultimul murind în închisoare şi salvând viaţa pastorului evreu R. Wurmbrand. Semnatarii scrisorii mai spun în acelaşi comunicat că „aluzia cum că personalităţile ale căror dosare au făcut obiectul expoziţiei ar intra sub incidenţa Legii privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii este deplasată. Este ştiut că mai mulţi membri ai Mişcării Legionare au fost anchetaţi de o comisie de pe lângă Tribunalul de la Nurnberg şi că în urma cercetarilor s-a declarat că «legionarii» nu se făceau responsabili de crime de război în Est, astfel că au fost absolviţi de orice responsabilitate privind abuzurile contra populaţiei şi evreilor de peste Nistru.”

Printre altele, în scrisoarea amintită se menţioneaza: „Creştinii ortodocşi protestează faţă de discriminarea de orice fel, condamnând ideile şi manifestările fasciste, rasiste sau xenofobe, invitând instituţiile şi autorităţile statului să se menţină în limitele unei democraţii reale, care să asigure dreptul la opinie şi credinţă”. Orice aspect al vieţii sociale, precum şi orice vedere asupra fenomenelor şi evenimentelor istorice pot constitui obiect de cercetare sau de dezbatere pentru oricine, atât timp cât prin aceasta nu este pusă în pericol viaţa nimănui. Din comunicatul amintit mai reiese că, la vremea interzicerii expoziţiei, au protestat 54 de istorici care s-au adresat CNSAS, cerând liberul acces al specialiştilor la informaţiile cuprinse în dosarele aflate în această instituţie, demers care a rămas fără răspuns.

Documentul înaintat ieri preşedintelui, Guvernului şi Parlamentului face referire într-o trimitere la faptul că majoritatea foştilor deţinuţi aşa-zis «politici», printre care se numără 2.000 de preoţi ortodocşi, în afară de călugări, au fost învinuiţi în mod fals de «spionaj» şi de alte delicte care pot fi încadrate la infracţiuni contra păcii şi omenirii”. Un caz celebru în acest sens este cel al părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa, care a petrecut în temniţele comuniste 21 de ani. Se ştie că părintele Calciu a fost o personalitate publică cunoscută în Occident drept un luptător pentru pace şi drepturile omului. După eliberarea din închisoare, a fost expulzat din ţară în urma demersurilor făcute de preşedintele american Ronald Reagan, de Papa Ioan Paul al II-lea şi de alte personalităţi ale vieţii politice din Occident. A fost după aceea primit la Casa Albă în mai multe rânduri ca un martir al contemporaneităţii. În ţară însă, părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa a fost considerat un delincvent vinovat de infracţiuni împotriva păcii şi omenirii.

În data de 29 octombrie 2008, Protopopiatul Greco-catolic Zalău şi Parohia Sfânta Familie Zalău au organizat simpozionul “60 de ani la desfiinţarea Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică din România”. Acţiunea care a fost dedicată momentului interzicerii BRU din toamna anului 1948. Au prezentat comunicări: prof. dr. Nicolae Gudea (Cluj), prof. dr. Cornel Grad (Zalău), prof. dr. Ioan F. Pop (Oradea), prof. Nicolae Costruţ (Zalău), prof. Ionel Penea (Cluj), avocat Teodor Vanca (Deva), muzeograf Marin Pop (Zalău), ziaristul Ioan Lupa (Zalău) şi medicii Lucia Ilian şi Liviu Gîrbea (Zalău). 

Comunicările au avut loc în sala de conferinţe a bisericii Sfânta Familie, unde au fost prezenţi preoţii Florian Gui – vicar al Episcopiei Greco-Catolice Oradea şi Gheorghe Ţurcaş – vicar foraneu al Silvaniei; din auditoriu prezent au făcut parte preoţi greco-catolici sălăjeni, dascăli, muzeografi, cercetători, istorici, mulţi credincioşi. Simpozionul a fost prefaţat de un film documentar, precum şi cu o expoziţie în care au fost prezentate fotografiile Episcopilor greco-catolici martiri, imagini ce ilustrau momente din timpul activităţii ca Ierarhi, dar şi din perioada detenţiei în închisorile comuniste. Lucrările au fost deschise de Părintele Valer Părău, protopop al Zalăului, după care a urmat salutul Preasfinţiei Sale Virgil Bercea, Episcop greco-catolic de Oradea, rostit de pr. vicar Florian Gui. Părintele vicar foraneu, Gheorghe Ţurcaş, a amintit de înaintaşii săi, preoţii sălăjeni persecutaţi, precum şi de drumul pe care l-a parcurs sfinţia sa, după 1989, în comunităţile greco-catolice reînfiinţate.

Au urmat prezentarea comunicărilor legate de tema simpozionului: prof. dr. Nicolae Gudea, “BRU în perioada martie 1945 – decembrie 1948″, prof. dr. Cornel Grad, “Situaţia BRU din nord-vestul Ardealului sub ocupaţia maghiară (1940 – 1948)”, prof. dr. Ioan F. Pop, “Naţional şi confesional”, prof. Nicolae Costruţ, “BRU din Sălaj în timpul prigonirii comuniste”, prof. Ionel Penea, “Arestarea Episcopilor greco-catolici din anul 1948″, Teodor Vanca, “Martiri ai terorii comuniste”, muzeograf Marin Pop, “Aspecte privind istoria BRU în perioada interbelică până la desfiinţare”, Ioan Lupa, “1948 – 2008- două repere istorice în evoluţia seculară a BRU”, Liviu Gîrbea, “Previziunea terorii în predicile Episcopului Ioan Suciu” şi Lucia Ilian, “Martor viu al evenimentelor din anul 1948″. Au fost momente interesante, cei prezenţi au apreciat conţinutul şi organizarea evenimentului. (Stire preluata de pe www.bru.ro ) 

Conform unei ştiri preluată de Mediafax, România este acuzată de antisemitism într-un articol publicat în ediţia online a cotidianului israelian Haaretz, după ce preşedintele Traian Băsescu a declarat, la întoarcerea sa din Siria, în urmă cu o săptămână, că această ţară se învecinează cu Palestina, într-o aparentă confuzie cu Israelul.

Articolul din cotidianului israelian, intitulat “Statul pe care preşedintele României l-a uitat “, este scris de istoricul Cellu Rozenberg, specializat în securitate naţională şi a cărui familie a fost ucisă în timpul pogromului de la Iaşi, din 29 iunie 1941.

Pornind de la recenta profanare a unor morminte evreieşti din Bucureşti, Rozenberg arată că antisemitismul are rădăcini mai vechi în România, descrisă de istoricul Hannah Arendt drept “cea mai antisemită ţară dintre toate”.

“Dacă cineva crede că s-a produs în sfârşit o schimbare în ultimii ani, dacă toţi speră că antisemitismul este practicat doar de bădăranii care profanează morminte, declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu, la o conferinţă susţinută pe aeroportul din Bucureşti la sosirea sa dintr-o vizită în Siria, în urmă cu o săptămână, arată că România pastramei şi a vinului are şi o altă faţă – România antisemitismului”, scrie autorul articolului.

El se referă la afirmaţia preşedintelui Băsescu, potrivit căreia Siria se învecinează cu Irakul, Libanul şi Palestina, care nu există oficial ca stat.

“I-a scăpat faptul că nu există încă nici o ţară numită Palestina, ci o altă ţară, într-adevăr mică, se află la graniţa Siriei – una numită Israel?”, scrie Rozenberg, atacând dur ignoranţa preşedintelui României. “Este păcat că Ministerul de Externe nu a considerat oportun să răspundă dur acestor remarci. Nu este însă prea târziu”, conchide el.

Etichete: antisemitism, Basescu, Israel, Palestina, Siria